Esența sărbătorile de iarnă constă în tradițiile și obiceiurile fiecărui popor. Fericirea, mirosul de portocale și colindele dau tonul Crãciunului, așa cum jocul artificiilor și momentele alături de cei dragi învăluie Anul Nou. Ca și în alte părți ale lumii, accentul principal al tradițiilor și obiceiurilor cade pe diversitatea care se regăsește în mâncăruri, îmbrăcăminte, dansuri, obiceiuri și colinde. Tradițiile și obiceiurile de iarnă, înrădăcinate adânc în folclor, pot fi observate în multe zone rurale și regionale, ele fiind unice în fiecare colțișor al țării. Cele mai multe se referă la pregătirile și superstițiile pentru Anul Nou. Sărbătorile de iarnă au întotdeauna un farmec deosebit datorită numeroaselor tradiții și obiceiuri care sunt respectate și păstrate de-a lungul anilor, așa că ne-am gândit să împărtășim cu voi câteva dintre acestea.
-Ardeal-
“Crăciunul este mult așteptat iar ardelenii, domoli din fire, se pregătesc din timp pentru ca nu cumva această sărbătoare să-i prindă cu “masa nepusă”. Cel mai frumos obicei a fost, este și va rămâne colindul. Copii, îşi “zvârlă traista” în jurul gâtului, se asigură că Steaua şi clopoțeii sunt de nelipsit și pornesc în lung și-n lat să vestească Nașterea Mântuitorului. Aceștia umblă din casă în casă, unde sunt primiți cu mare bucurie de către gazde. La sfârșitul colindului ceata de colindători va primi și răsplata, dar nu înainte de a-și spune mulțămitura, “că doră îi musai să mulțămești omului” că te-o primit: “Săde ursul pe butuc dă-mi colacul să mă duc că te-am colindat bugăt cu picioarele-n omăt de mi-i da, de nu mi-i da şi la anul te-oi colinda” .”Cum strângeți banii? Împreună sau separat?” Colindătorii părăsesc casele cu traistele pline de nuci, pupăze si colaci. Fără să se teamă de întuneric că ” doră in Sfântul Ajun nici câinii nu mușcă” ei își continuă drumul până dimineața pentru că doar o dată e seara de Crăciun, și e păcat de stat în casă. E fain la noi, eu zic că ii de vinit! ”
[su_row] [su_column size=”1/3″] 
[/su_column] [su_column size=”1/3″] 
[/su_column][su_column size=”1/3″] 
[/su_column][/su_row]
Emma Pop – Ardeal –
-Bucovina-
“În fiecare an, în ajunul Anului Nou, satele din jurul oraşului se pregătesc şi merg la paradă în oras. Îmbrăcaţi în port popular sau mascaţi în diferite costume, sătenii animă străzile oraşului, prezentându-şi portul, tradiţiile şi obiceiurile din satul din care vin. După terminarea paradei fiecare sat urcă pe scena şi îşi rostesc urătura, personalizată pentru fiecare persoană “mai importantă” din oraş şi nu numai. Apoi urmează jocul caprelor şi jocul ursului, obiceiuri ce au ca semnificația purificarea și fertilizarea solului în noul an.
[su_row] [su_column size=”1/3″] 
[/su_column] [su_column size=”1/3″] 
[/su_column] [su_column size=”1/3″] 
[/su_column][/su_row]
Sînziana Popescu – Bucovina-
-Crişana-
“Anul Nou e un prilej de sărbătoare pentru toată lumea. Masă plină de bunătăți, șampanie și focuri de artificii în toate părțile. E un “nou început” pentru fiecare dintre noi, iar cei mai superstițioși au tot felul de obiceiuri care să le asigure un an mai bun și mai prosper. În copilărie, îmi petreceam revelionul alături de familie, iar părinții mei se asigurau că la trecerea dintre am banuți în mână, pentru că asta înseamnă bogăție în anul ce vine. Un alt obicei, care încă se păstrează acasă, sunt crenguțele de vâsc, obligatorii, pentru a aduce noroc! În ceea ce privește masa, e important ca în noaptea de Anul Nou să se mânânce pește, pentru a trece mai ușor prin noul an, “cum trece peștele prin apă”. O ultimă tradiție importantă spune că prima persoană care intră în casă dupa ora 00:00, trebuie să fie bărbat, pentru a ca anul să fie unul bun!”
[su_row] [su_column size=”1/3″] 
[/su_column] [su_column size=”1/3″] 
[/su_column] [su_column size=”1/3″] 
[/su_column][/su_row]
Eduard Colţunescu -Crişana-
-Maramureş-
” În zona Maramureșului, cel mai frumos obicei de Crăciun este “Viflaimul”, o piesă de teatru care este menită să vestească Nașterea Domnului. În fiecare an, în seara de Ajun toți copiii cu mici cu mari, se pregătesc pentru scenetă. Se costumează fiecare în diferite personaje biblice: regi, magi, îngeri,Irod, Maria și merg la biserică pentru a-și prezenta programul. La final, se iese afară și se colindă prin oraș, pe la casele sătenilor până in dimineața de Crăciun. Îmbrăcaţi în haine tradiţionale şi cu măşti înfricoşătoarea, brondoşii colindă străzile şi uliţele satele, în noaptea dintre ani, pentru a speria şi a alunga, cu zgomotele lor, spiritele rele.”
[su_row] [su_column size=”1/3″] 
[/su_column] [su_column size=”1/3″] 
[/su_column] [su_column size=”1/3″] 
[/su_column][/su_row]
Florina Oatyes – Maramureș –
-Moldova-
” Plugușorul este un obicei strămoșesc păstrat în continuare de fii satului moldovean. Încă din cele mai vechi timpuri, copiii merg în noaptea de 31 decembrie cu așa numitul plugușor, strânși în grupuri de câte 4,5 persoane și echipați cu talangi, zurgălăi și vestitul buhai confecționat din materiale naturale (piele de animal ca și capac, sfoară făcută din păr de cal și un butoi de lemn ușor ). Colindătorii pornesc pe ulițele satului să le transmită gânduri bune sătenilor și să le ureze să aibă parte de belșug în noul an.”
[su_row] [su_column size=”1/3″] 
[/su_column] [su_column size=”1/3″] 
[/su_column] [su_column size=”1/3″] 
[/su_column][/su_row]
Auraş Hortomolei – Moldova –
